de Nora Vasilescu
mai beau cate-un rand, mai semnez uneori
raspund si zambesc, inchizand sertare;
doar cateodata confund usa baii
si-atuncea-ti scriu din camere rosii
sau verzi sau albastre
cu pixuri din ce in ce mai subtiri
de dupa pereti fara oglinzi
in care ma holbez nerecunoscandu-ma
dupa ce am verificat organ de organ
sigura ca nu-mi apartin
ori ca, in distractia mea, i-am lasat
sa mi le inlocuiasca te miri cand
iti scriu pe genunchi stergand praful
colturilor de atata umbra
si cautat de popasuri,
luminisuri si margini de rau
pana mi se face somn
pomenindu-ma iar
cu sertarul deschis,
a doua tigare aprinsa,
scrumiera cu peretii albi.
|