de IOSIF CARAIMAN
PASII TARZII ai blandului hristos
pe-un drum cu rascruce
suna a ploaie-n sunetul meu
ce poate fi moarte singuratate durere
ce nu poate fi ce nu poate fi
dumnezeu. si se duce se duce
ca si cum ar merge cu varsta de mana
ca si cum l-as insoti
cu toata copilaria mea pe ulita
ca si cum ar sti ca-mi va spune sa merg mai departe
cand ostenit se va opri sa se reazeme
CU RANA IN SULITA
*
ajunge-voi doamne cu luna?
urc noptile toate treapta cu treapta
tot mai departe sunt de-o alta lume
in care cainii rai latra la porti
si nimeni pe nimeni n-asteapta
|