CANTEC DE DUPA GRATII

Am fost facut sa n-am
Pe acest pamant nimic,
Ca pasarea pe ram
Cobor si ma ridic.

Pe ziduri de cetati
M-am indarjit sa lupt,
Pandar de bunatati
Din care nu ma-nfrupt.

Si, frunte de voinici,
M-am razboit cu zmei
Sa ocrotesc pitici
Batjocorit de ei.

Iar dragostea de neam
M-a-nflacarat sa-i cantec
Mosia unde n-am
Doi pasi pentru mormant

Si pentru-aceasta fac
Osanda cea mai grea.
Nici zdreanta-n care zac
Nu e macar a mea.

Daca-am avut fartati
De lupta si de dor,
Se bucura-ncantati
Ca mor in locul lor.

Si daca-am fost poet
Si luptator pe rand,
Sunt astazi un scelet
Ce spanzura de-un gand

Ma-nvart, pe cat mai stiu,
Ca piatra morii-n lac
Si macin un pustiu
Sub vantul Nenoroc.

La geam, grilajul des
Ranjeste guri de fier
In semn ca pot sa ies
Cu sufletul spre cer.

C-am fost facut sa n-am
Pe-acest pamant nimic,
Ca pasarea pa ram
Cobor si ma ridic.