CIBINIUM

de Dan Danila

Orasul a mai prins un ton de gri:
o toamna arborand rugini de vita
si-amesteca paleta ei pestrita
pe zidul vechi pradat de igrasii

si-n bronzul unui clopot se-adanci,
sub limba, in bataia leganata,
spartura tremurand de armonii
ce nu credeai sa le auzi vreodata

ferestre se inchid si nu mai stii
sub pleoapele de muschi daca palpita
doar somnul greu al oamenilor vii,
sau veghea minerala de termita

nu sunt plimbari in miez de noapte, ci
numaratori de trepte si de chipuri:
orasul a mai prins un ton de gri,
iar din blazoane albe curg nisipuri.