de Marcel Samanta
In inima muntilor de gheata
traieste el imbracat intr-o blana de urs
de mii de ani neras netuns
fara sa fi cunoscut femeie
cu spaima singuratatii in dinte ca o otrava
conversand cu lupii hamesiti
cioplind in gheata stranii intamplari
vanand cu privirea.
In palatul lui nu intra
decat pentru a bate clopotele de gheata
in ziua cand soarele
i se pare mai mare ca un purice.
|