Pe linga Bastionul Croitorilor
Pe strada unde stau alaturi biserica reformata
si alte case cu ogive medievale
o intimplare se repeta, ciudata,
in fiecare dimineata, pe la acelasi ceas,
se pot vedea pe-acolo insiruite subt stresini
ovale de-argila. Ovale. Tulburatoare, frumoase ovale.
Trecatorii, purtati de febra diminetii,
se opresc brusc, in sus sa priveasca. Intii unul,
apoi doi, apoi trei, in numar crescind,
pina cind multimea
zadarniceste mersul,
inaintarea, intoarcerea.
GilceavaI se stirneste intre tineri si batrini.
Spre ovalele rinduite subt stresini catind
tinerii spun: 'Sunt jumatati de sini'.
Batrinii raspund: 'Sint cuiburi de rindunici'.
Disputa se-ncinge apriga medievala ca focul.
Fetele cari se-abat prin preajma, se opresc si ele
o clipa. Apoi sovaitoare parasesc locul
prefacindu-se a nu-ntelege despre ce e vorba,
sau intra zimbitoare in biserica s-asculte orga.
Oamenii privesc nedumeriti la statuia
sfintului Gheorghe, care inca n-a invins baIlaurul.
Pe la amiaza, in sfirsit, multimea se destrama.
In citeva ceasuri argumentele ostenite
sunt date uitarii. Oamenilor le mor dovezile, treptat.
Ei se privesc straini
parca niciodata nu s-ar fi certat.
A doua zi disputa incepe de la capat.
Batrinii spun: 'Sunt jumatati de sini !'.
Tinerii raspund: 'Sint cuiburi de rindunici'.
|
