de Dan Danila
lui Mircea Zaciu
S-au emis ipoteze, s-au adus dovezi,
s-a citat mult din vechile tratate
si dupa dezbateri aprinse, s-a ajuns
la urmatoarea definitie, acceptata
in unanimitate -; POEZIA este:
o rasuflare intr-un sip de cristal,
o cometa cu traiectorie hiperboreana,
ierbarul planetei ascuns pe marte,
limba secreta a copiilor autisti,
o statueta de tanagra macinata fin,
duhul de sacaz al viorilor vechi,
o cartita alba iubind lumina,
norul care l-a inspirat pe da vinci,
o lacrima in care naufragiaza corabii,
monologul din musuroiul de termite,
o bila de fildes acoperita de rune,
o pilda scrisa in coltul ochiului,
zambetul prin care trecem incolonati,
tristetea prin care trecem singuri,
o colectie de texte cronofage,
un profet care imparte iarba uitarii,
o masina de codificat cu clapele sterse,
orhideea disecata de omul cu masca,
fachirul din castelul de balegar,
un voal intrebator fara corp,
o scrisoare tremurata sub focuri bengale,
un cactus inflorind odata intr-un secol,
un vis pe care il uitam intotdeauna,
un lac limpede cu o rusalca.
delegatii au rasuflat usurati,
au parafat si s-au indreptat fericiti
spre gari, aeroporturi, statii de metrouri,
taximetre, tramvaie si imponderabile.