La Fontaine
Jupan corbul castigase
Din negotul ce-apucase
Un bun chilipir de cas,
Si cu dansu-n cioc se duse
P-un copac, unde se puse
Ca un om l-al sau salas.
Vulpea, ca o jupaneasa,
O cam sterge de p-acasa,
Si iesise la primblare;
Iar bunul miros ce are
D-ici, de colo o-ndrepta
Sub copac, si-n sus cata:
“Jupane corb, plecaciune!
O, Doamne, ce frumusete!
Ce pasare, ce minune,
Ce drag de pene marete!
Dar n-are glas; ce pacat!”
Corbul, ingamfat in sine,
Nicidecum nu-i veni bine
Ca vulpea sa-l socoteasca
De mut sau sa mi-l vorbeasca
Ca e prost l-al sau cantat.
Lungi gatul, casca ciocul
Si-ncepu a croncai.
Casul cazand, vulpea-aci,
Cantaretul pati jocul.
“Jupan corb, precum se vede,
Minte numai iti lipseste;
Si fa bine de ma crede
Si-nvata, te foloseste:
Ca de mult, foarte de mult,
Din punga celor ce-ascult
Lingusitorii traiesc.”
|