|
|
de Simona Constantinovici
nu m-am atins de nici o carte de nici o oglinda
toate damele cu palarii au trecut pe
langa mine fara sa tresara una singura mi-a la-
sat discret pe umarul drept poemul vietii sale
involburate era
pe la ceasurile amiezii foarte ostenit fiind cand
cleopatra
a murit in poem a murit si printre bocitoare am
recunoscut-o
pe femeia aceea molatica in al carei poem cleopatra
se murea
bocetul aramiu i l-am cules de pe buze amurgul
rodea binevoi-
tor pe fruntile noastre nu m-am atins de nici o carte
de nici
o oglinda numai poemul greu pe umar ma indemna
neincetat ca un
bocet si pamantul din el aluneca sfios pe trupu-mi
aluneca sfi-
os pe trupu-mi pana cand in jurul meu un morman
de pamant in-
cremenea si stalpul fapturii infipt in pamant cerea
indurare
toate damele cu palarii panglicate au trecut pe langa
mine dan-
sand jocul ielelor cu cate-o floare-n mana damele isi
dezve-
leau picioarele de portelan priviri adamice savurau
in nesti-
re parfumurile ierbii rastignite in inima
cleopatrei de alta-
data si cate ar mai fi de spus in cuvant nici-
odata nu e prea tarziu sa gonim necuprinsele
sensuri niciodata-n cuvant
|
Pune poezia DAMELE CU PALARII pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|