de Dan Danila
In zori imi raman cuvintele reci
de pus la tample -; pot oare
sa spun ca sunt mai singur
decat ieri, cand eram mut
si ma balansam intre doua acorduri?
in odaia alaturata nastea
intunericul cu mare durere
si umbrele norilor dansau
netulburate -; eu auzeam totul
prin peretele subtire
ca o coaja de luna
si taceam -; sau poate visam.