de Nora Vasilescu
Nici stirile de seara nu ti-au mai pomenit
asfaltul cum se scurge din gaturi de batoze,
claxoanele pe scara se-ndeasa printre roze
de cand ne-nghesuiram atenti la cantarit.
Nu ne mai suntem sfere, nici randuri de privit
astazi, cand poarta-n spate se-ncheaga in grafit
intunecand ecrane si inchizand ecluze
noroiurilor lucii, reflexii de Meduze.
Si nici in calda umbra nu m-ai fi zugravit
de n-ai fi fost pe-atuncea cu algele pe buze,
nici peste mana tandra nu m-ai fi rasarit
de nu s-ar fi rupt treapta in apele confuze.
iubito, cand prin ploaie tarziu
pragul ti-l pierzi
asteapta-te la iarba si multe raze verzi
|