de Ioana Ieronim
Iti inchipui ca eu acum plang,
fiind prilej de plans.
Ori uit ori ma lovesc
din omeneasca nebagare de seama.
Iti inchipui, privindu-ma furis,
ca viata mea e copia vietii tale
aceleasi bucle matematice pe umeri
ne curg rau, acelasi sarut infinitiv
ne tine in captivitate.
Crezi ca deodata ochii nosti vad
cum din aceeasi chrysalida
acelasi sens prinde aripe…
o NU!
|