de Paolo Rolli
Singurica si umbroasa,
Dumbravioara,-n tine viu
Trista-mi inima noptoasa
In repaos sa mi-o tiu.
Orice-obiect ce altui place
Eu il vaz posomorat;
Am pierdut dulcea mea pace
Si eu insumi m-am urat.
Nina mea, fr umosu-mi focul,
E aci! Dorul mi-a spus.
Vai! o caut in tot locul
Si stiu singur ca s-a dus!
Cate ori, frunze iubite ,
Umbra voastr-o coperi!
Curs de ceasuri fericite
Cat de repede fugi!
Spuneti, spuneti, drage unde,
Voi vedea-o eu sau nu?
Vai! dar eco imi raspunde
Si imi par’ ca zice: nu!
Simt o dulce murmurare,
Un suspin poate va fi;
Poate-a zane-mi e oftare
Ce imi zice: va veni.
Vai! e raul ce se frange
Printre stanci lacrimator,
Si nu murmura, ci plange,
Ca-i e mila d-al meu dor.
|