de Francisc Doda
Acuma plec
cu tot cu fluturi
ce oflilesc in insectar
Acuma plec
spre noi stranuturi
de care tu nici nu ai habar
Acuma plec
pe aurora, uitat de tine si-alti destui
sa-ngenunchez pneumonia
acestui jalnic glob terestru
Acuma plec
asta mi-e vina
sunt prost, parsiv si chiar zgarcit
Acuma plec
si plec taras
am plumb in ochi
si varza-n creier
mi-e pijamaua rupta-n suflet
in fata ta sunt doar un greier.
Imi ploua vantul in galosi
medaliile sunt pe perete
brotaceii sunt nervosi
te rog nu-mi stranuta pe ghete.
Acuma plec
e anotimpul
plansului la colt de strada
in menghina mi-am prins surasul
si dintii care stau sa-mi cada.
Petrecerea e inca-n toi
vesela urla si racneste
o cana moare suspinand
bine a fost si-nca mai este.
|