Frunza verde sapte brazi,
Fost-am noi vreo sapte frati
S-au pierit cinci intr-o marti,
Si ramas-am numai doi
De umpleam lumea de noi,
S-a pierit unu-ntr-o joi,
Si ramas-am numai eu,
De arde sufletul meu,
Frunza verde siminoc,
De scarba, de mare foc,
Stau in codru si gandesc
Ce sa fac ca sa traiesc?
Sa m-apuc de plugarie,
Ori s-apuc in haiducie?
Maiculita, ce m-oi face
Plugaria ca nu-mi place,
Ca de cand eram eu mic
Aveam semne de voinic.
In loc sa ma leg de sapa
Eu duceam murgul la apa,
Iar cand murgul necheza
Doru-n mine se trezea,
Dor de codru inverzit,
Cum e bun de voinicit.
Cand eram de sapte ani
Luam miei de la ciobani,
Fara plata, fara bani.
Cand eram de optsprezece,
Cercam vinul daca-i rece,
Pivnita de-i racoroasa,
Crasmarita de-i frumoasa.
Cand eram de douazeci,
Ma legam de turci, de greci
Si de capete-i scurtam
Si aleanu-mi usuram.
Dar acum sunt om statut,
Si patit, si priceput
Si vad bine ca-i dat mie
Ca sa mor in haiducie.
Frunza verde de cicoare,
Cand vazui vara cu soare,
Catat-am padurea deasa
Ca sa tin cu dansa casa,
S-am catat galbeni taieti
Sa fac zale la baieti,
S-am catat galbeni usori
Sa fac rochii la surori,
Dar gasii numai rubiele
De facui cercei cu ele
Si salbe mandrelor mele.
Bistrito, apa de munte!
Bistrito, siroi de frunte!
Ce te facusi Dunare
Si te umflasi tulbure
De nu pot trece prin tine
Cu baltagul la ciochine?
Sa mai ies, colo, pe vale,
Ca sa ma asez in cale,
In calea ciocoilor,
In trecerea oilor?
De cinci zile, fratioare,
Stau pe murgul meu calare
Tot cu mana pe pistoale
|