Dor de Cluj

Ca Iancu as vrea pe suisul Feleacului
Sa cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astazi e liniste dulce in inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.

Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii,
Mereu nascatori si mereu muritori,
Dar si de-as avea tot o singura nastere
Aici as muri de o mie de ori.

Mereu catre dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul batran de oltean,
Aici invatara ai mei, toate rudele,
Dumitru si Ana si Tina si Ioan.

Cand noaptea se lasa tresar amintirile
Si trec literati spre un magic castel,
Ce seamana Clujul in noapte cu creierul,
Un creier cu ganduri aprinse in el.

Si ce n-a fost voie, si clipele libere,
Si ce-i multumire, si ce e repros
Se-aduna nostalgic la cumpana noptilor
Cand Blaga isi murmura pasii sfiosi.

El trece spre moarte, in marea lui trecere
Si e printre noi si din nou printre dusi,
Sfios intr-un Cluj ca in templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

Ros-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de pret le facu,
Batrani intelepti poarta grija gradinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu ,,U'.

Atat de senin se transcriu tragediile,
Legendele iarta momentul cel crud,
Ce simplu cantam: ,,Blaga-i mut ca o lebada'
Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud.