Echilibru

de Nicolae Macovei
 
ceasul e solemn ca o granita
dar cine sunt eu
cand vine sfarsitul ploii
cand vantul albastru
incerca pe rand cutiile de scrisori
 
nu ma sperie distanta
                dintre doua zile
strazile au in sfarsit aceleasi
                dimensiuni indiferente
si zborul unui licurici e mai elaborat
decat lungile noastre priviri
                din statia de metrou
 
iata: se ridica bariera
 
lumina amiezii are o bunatate adanca
o taina din care au disparut
                sunetele subtiri