Mestecand cuisoare in decembre
vei recunoaste gustul lor neprefacut
de singuratate -; un tiuit in jarul sobei -;
fereastra inflorita ascunde chipurile
si aburii calzi ai cuvintelor
nu mai astepti, golit de rabdare
reimpartit intre trupul tau de acum
si cel al baiatului infrigurat,
din sapte in sapte ani
tot mai departe
tot atatea cercuri trandafirii
din palma unui brad retezat in zori
plangeau rasini in colt de odaie
nu mai astepti colindatori,
clopotei de argint peste dangatul spart.