Elegie in stil clasic

de Gyorfi-Deak Elisabeta

Destinul meu de lut ma-ntoarce spre pamant
Ma mint ca-n sange-mi curge un vin nascut din soare,
Cand musc din fructul fraged al toamnei, eu ma simt
incununat cu frunze si vestejit de boare.

Cine-ar putea sa-ntoarca ceasornicele moarte?
Nisipul tot se scurge, ori ca-l vezi, ori ca nu;
Pune-mi sufletu-n suflet, ca soarta mea sa-l poarte
Ca frate mi-esti in sange si pavaza doar tu.

Si zborul sacadat, pandit din ochi de sarpe
Ma mangaie cand timpul se crede Dumnezeu;
Samanta marului azi o scuip, pasesc pe ape
Si bat in porti stiind ca-nchise-or fi mereu,

Si nencetat ma rog de inc-o amanare
Si-ntind sub nouri zdrente de ganduri la uscat,
O fraza sa ramana, nu doar o cautare
Cand spre trecut eu insami ma voi fi inturnat.

incununat cu frunze si vestejit de boare
Cand musc din fructul fraged al toamnei, eu ma simt,
Ma mint ca-n sange-mi curge un vin nascut din soare -
Destinul meu de lut ma-ntoarce spre pamant.