de Dan Danila
Si sarma ghimpata e tot poezie,
de-o parte sau alta citesti diferit.
Da, norul e liber, dar norul nu stie
sa-ntoarca o fila in ochiul uimit,
de-aceea nu crede cel care-ntr-o limba
spune la stanga ce mie mi-e drept,
de-aceea tot omul ce locul isi schimba,
va strange busola secreta la piept
va crede reclama cat poarta de sura,
(minciuna sa fie, dar scrisa frumos),
zambind pe ferite, cu mana la gura,
timidul din est priveste in jos
sa nu il orbeasca atata albeata
de crom si oglinzi, in vestul cel drept.
Cortina e trasa -; cu mana pe fata
va trece grabit si va trece-ntelept.