La fantana cu doi brazi
Am ucis doi unguri frati
Pentru-o puica ungureanca
Care nu mi-era dusmanca,
O copila din hotar,
Fata de boier maghiar.
La fantana ea cum sta,
Brate albe-si arata.
Eu pe loc ma fermecai
Bratele-i le sarutai,
Si copila se pleca
Si pe brate-i ma culca.
Iar cei frati cam tinerei
S-aprinsera ca doi zmei
Si de mine se legara
Si pe mine s-aruncara.
Eu maciuc-am ridicat,
Pe-amandoi i-am si culcat
Si sub brazi i-am ingropat,
La crucile drumului,
La racoarea vantului,
Si la cap si la picioare
Le-am pus flori de lacrimioare,
Cate fete-or trece-n cale
Sa le planga-amar de jale.
|