de Dan Danila
Si eu am avut odata acelasi gand,
adica sa scriu un tratat despre seara,
dar tacerile ei ma infioara,
as fi preferat uneori sa o aud razand
inalt, pe sub lampi arzand violet
sau nepasatoare, despuiata de soapte
in fotoliul vechi, pieptanandu-si incet
parul lucios, amirosind a lapte
scrisori parfumate, praline si boarfe
sunt comorile ei incuiate in scrin.
Ma privea indelung prin negre esarfe,
cerseam un cuvant, cateodata, ce chin
apoi am plecat -; ea ramase cum stiu
in cercul veiozei, dar nu am uitat
de fluturul prins intr-un ac ruginiu,
de soaptele ei, de par si tratat.