Fatalitatea

De Omar Khayyam
O-nchipuire-i lumea din naluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scena sa ocupe.
Tu afla adevarul din adancimi de cupe:
Ca totul penduleaza intre miraj si scrum.

Khayyam, in asta lume pana si adevarul
Hyperbola doar este. Te chinuie mereu
Aceasta injosire? Da-ti sortii trupul tau
Si sufletu-ntamplarii. Ce-a scris - nu sterge Zeul.

O mana-ascunsa scrie si trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor indupleca-o sa stearga vreun cuvant.
Nici lacrimile tale nu pot sa stearga-un rand.

O, suflete, -mpreuna suntem ca un compas
C-un brat in lut, iar altul pribeag in infinit.
Un cerc imens inscriem in acest scurt popas.
Dar intr-un punct, alaturi, cadea-vom la sfarsit.

Ce este-aceasta goana de umbre colorate?
Fantastica lor fuga absurda-i si sublima.
Ea naste dintr-o mare ce astfel se exprima
Si in aceeasi mare se-ntorc pe urma toate.

Tot ce exista fost-a marcat din prima zi.
Absenti pe chipul lumii sunt binele si raul.
Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Sa scrie totul altfel, in veci nu-ndupleci zeul.

Cand esti sortita zilnic prin zodie cereasca
Mahnirea si durerea mereu sa te loveasca,
O, inima, poti spune, in piept de ce-ai venit?
Si pentru ce pleca-vei ranita la sfarsit?

De-adolescenta anii incep sa ma dezvete,
Se scurse primavara cu farmecu-i curat.
lar pasarea-ncantarii numita tinerete
Nu stiu nici cand venit-a si nici cand a plecat