de Marcel Samanta
Suiam un drum interzis
spre evul mediu
catre un burg valon,
ducand cu noi negot
o splendida pictura in roua
a unei femei fatale,
decazute insa.
Si burgul pregatit din timp
o cumpara pe un butoi de vin
si-o puse in altarul unei zile
sa o sarute gloata
la trecerea prin viata.
Ca altoiul din tablou crescu
un prunc la chip albastru,
pe care il arsera de spaima,
in vazul tuturor, pe rug.
|