Floricica, floricea!
Cand eram pe vremea mea,
Cate trei mandre aveam,
Cu tustrele ma iubeam,
Una-n deal si una-n vale,
Una la mijloc de cale,
Iar de cand m-am batranit
Fetele m-au parasit,
Sui in deal, cine ma cheama?
Moartea care-mi cere seama?
Dau in vale, cine-mi rade?
Moartea care ma cuprinde?
Pomul daca-mbatraneste,
Pune-i paie de-l parleste.
Omul daca a-mbatranit
Fa-i sicriu de odihnit.
Vai de dansul! vai de el!
Cand e omul tinerel,
Lesne-i vine a gandi
Cat pamantul c-a trai.
Ci zilele omului
Sunt ca floarea campului:
Dimineata infloreste,
Peste zi se vestezeste
Si spre seara nu mai este!
Vai de mine, amar de mine!
Fugit-am, mandro, de tine
De trei luni si de trei zile
Sa gasesc pace si mile,
Ca tu rau m-ai fermecat
Cu trei paie de la pat,
Cu o schita din portita
Si cu fire din cosita1.
Ma dusei la manastire,
Pusei mana pe psaltire
Si citii cateva zile
femeiesc.
Fratele
Sa mai uit cele copile,
Dar ce-oi face ca sa scap
In nevoie sa nu-ncap?
Ca drumul ce-am apucat
Ma duce drept la pacat.
Dragulita, eu vad bine
Ca nu am sa scap de tine.
Fa-te-ncalte-o manastire,
Si-mi da gura de citire,
Si ma lasa sa ma-nchin
La icoanele-ti din san.
|