de Dan Danila
Era atat de milos, incat prindea
un ciob de stea, marime mijlocie
si dupa ce o recitea,
isi deschidea o vena sidefie
pentru fiecare copil infometat,
cate o incizie pentru toti cei cazuti
in ultimele o suta de razboaie,
cruciade si exoduri
doar leprosii ii vedeau arterele,
doar truditorii din orezarii,
cei supti de lipitori de vii,
ii cunosteau pe de rost ranile,
umerii flagelati, fata scrijelita,
ramurile ascunse sub piele
irosindu-si sevele in pacea
mintita a fiecarei primaveri,
doar orbii ii pipaiau coastele
insa din rani nu curgea
sange cand se ingerea,
doar apa sarata, limpede ca lacrima.