Iar linistea cu gheare de uitare

an dupa an, mi-e mai teama de lucruri -
de statornicia nepasatoare a obiectelor
de surasul impertinent al pietrei
itindu-si obrazul spre soare din albia raului.

de pe o alta treapta a cunoasterii acum,
mai inspre adanc privesc, spre mitic
si necuprins, spre necunoscutul din sine.

ruguri aprinse pe ape, nelinistite ruguri curgatoare
bareaza drumul - roadele faptelor mele -
nedusmanoase amintiri se dizolva
in toate nuantele curcubeului.

nasterea poarta in sine explozia mortii.
ciudat, acest sentiment ca te priveste cineva
din intuneric, lasandu-ma neajutorat,
precum un liliac surprins de lumina din zori.

se vor destrama intr-o zi catusele sinelui
limpezite vazduhuri se vor apleca asupra-mi
si primaverile se vor intoarce mereu mai proaspete
inflorind livezile de meri.

iar linistea cu gheare de uitare
nu ma va inconjura.