de Nora Vasilescu
Iarna asta singura
ma tavalesc prin zapada
imi scutur crengile in cap
si ma trag pe sanie
tot bulevardul Dacia
pana in parc.
ma voi iubi atat de mult
incat pe cea mai alba
bucata inghetata
o voi duce cu grija pe Grant
ca s-o privesc incet cum
asteapta trenul intre sine.
voi lasa urme mari
in zapezi
cum ma sprijin cu incredere
de umarul meu chior
si, din greseala sau
doar din gelozie,
imi voi sparge capul cu bulgari
bine rotunjiti
|