de EUGEN BUNARU
M-am imbracat in frunzele verzi de liliac si visin
din tot cartierul
Loveam cu piciorul o minge de piatra
“Tu ne esti Mantuitorul” ma latrau bland
si ma urmau cainii
Si am ajuns pe peronul garii
unde ma parasisera toate trenurile
In orice caz plutea proaspata impresia
ca m-a pierdut demult
o iubita.
|