de Simona Dodoi
lui K.S.
Vorbesc intre peretii acestui muzeu
Si cuvintele mele nu pot ajunge pana la tine
Tu nu vei sti niciodata sentimentul pe care
istoria il conserva aici.
'E aventurierul, cautatorul de aur'
isi spun intre ele podoabele.
Incaperile prin care trec aud doar
o bolboroseala ciudata.
Vorbesc intre aceste forme de viata
cu deznadejde, cu ura
despre un sentiment diamantin.
Strig
iata o fisura in zidul acela
O caramida raspandeste in jurul ei cioburi
si in diorama un tremur
incepe a se simti.
Strig si prin crapatura vad o lumina
O raza in care se aureste praful mileniilor.
Si dincolo e cerul, alerg si zgarii cu
unghiile, cu dalta din era metalelor
o fereastra, o usa, in sfarsit,
dar iata ca mana mea pe care sangele pulseaza viu,
mana mea libera, contemporana, pipaie in locul aerului
o bucata de sticla,
nisip si apa amestecate in aceasta forma
tangibila dar de nepatruns.
|