De Omar Khayyam
Cat timp voi incerca sa umplu cu pietre marea nesfarsita?
Dispretuiesc si libertinii, dar si credinta ipocrita.
Voi merge-n Rai sau in Gheena? Dar mai intai e-adevarat
C-aceste stranii tari exista? Care din voi le-a vizitat?
La orice pas, Parinte, ai pus cate-o capcana.
De-as vrea ca sa ma apar, orice-ncercare-i vana.
Si tu m-acuzi acuma zicand ca-s vinovat.
Cand Tu le faci pe toate, ce faci Tu e pacat?
Atat de larg esti, Doamne, ca nu-i nenorocire
Sa n-o impartaseasca si ultimul atom.
Dar ia aminte bine: de-ai fi si Tu tot om,
N-ai da nici o smochina pe-asa o fericire.
Multi cata-ntelepciunea in temple si in Carte.
Pe altii-i chinuieste incertitudinea.
Dar unul stand ia panda deodata va striga:
'Besmetici, adevarul nu e de nici o parte!'
'Ce mare este Domnul!' repeta muedinul.
Adanca desnadejde din glasul lui ma doare.
A cincea oara-i astazi. Spuneti-mi, de ce oare
Alah de sus ne-asculta indiferent suspinul?'
Tu, cel ce arzi si inca mai arzi, si-ai merita
Sa arzi in focul vesnic, de ce te rogi la zei?
Ce punte-ascunsa-aflat-ai ducand pana la ei?
Prin ce putere rara ii vei indupleca?
Trait-am ani o suta sub dulcea-Ti bunatate
Si-as mai trai o suta facand numai pacate.
Ca sa masor la urma, din doua ce-i mai mare:
Mania Ta cumplita sau blanda-Ti indurare.
Ne-ai pus in suflet patimi adanci cat o vecie,
Si-ai poruncit de-asemeni ca omul sa se-abtie.
Nedumeriti ne zbatem intre porunci inverse.
Cum poti sa-nclini o cupa, iar ea sa nu se verse?
Ai plamadit in mine un amalgam ciudat.
Mii de-ntamplari bizare in.sufletu-mi se-atin.
Cand astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat,
Mai bun decat atata, cum pot eu sa devin?
De inima-mi captiva, indura-te, Parinte,
Si de-al meu suflet, cupa a lacrimii eterne.
Imi iarta pasii slobozi ce duc catre taverne.
Si, iarta-mi Doamne, mana cand cupa o cuprinde!
Mi-ai spart ulciorul, Doamne, si vinul cel curat
In iarba sangereaza. Ce-mi mai ramane-n loc?
Tu mi-ai inchis si drumul spre ultimul noroc.
Ucide-ma, dar afla: Tu esti acum cel beat.
Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arati in toate
Si te amuza - aceste efecte minunate
De a juca in lucruri. Caci Tu esti si actor
In propria Ta piesa - si esti si spectator.
In temple si biserici, moschei si manastiri
Se-ascund cei ce au teama de-a iadului urgie.
Dar cel care cunoaste divina maretie
Nu-si rasadeste-n suflet nici rugi nici tanguiri.
Beau vin si mi se spune de unul si de altul:
'Sa nu mai bei, caci vinul dusman este de moarte
Al lui Alah'. Atuncea - zic eu - pentru Prea-Naltul
Voi bea paganul sange. E-un act de pietate.
Te chinuieste gandul ca faci mereu pacate.
Din orice bucurie o vina ti-ai facut.
E fara rost tristetea, Khayyam, caci dupa moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.
Intorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrau.
Am renuntat la ceruri, la rugi si cele sfinte.
Oriunde este-o cupa, Tu ai sa vezi Parinte,
Cum curge-n gaturi vinul ca apa dintr-un rau.
Hai, s-aruncam tarana pe fata cerului,
Ca sa nu-mi vada cupa, nici sanii tai de nufar.
Cui ruga ta s-o darui, si renuntarea cui,
Cand ceru-i surd si poate in el si zeii sufar?
De la-nceput voit-am sa ma cunosc pe mine,
Si-apoi de mine insumi„ de ce m-ai despartit?
Si daca-n ziua-ntaia m-ai vrut mereu cu Tine,
De ce apoi, bezmetic, in lume m-ai zvirlit?
Nu-i nici un om pe care absenta Ta nu-l doare,
Pe toti iluminatii i-ncanta-a Ta splendoare.
Desi spre om privirea-Ti nu vrea sa se incline,
Nu-i nimeni sa nu fie preocupat de Tine.
In ziua cand tot cerul s-o prabusi, - cand ceata
O sa orbeasca astrii si s-or intuneca,
Te voi opri pe cale si te voi intreba:
'Cand singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viata?'
O gura parfumata argintii mi i-a stors
Si-ncrederea-Ti in mine a naruit-o vinul.
Urmeaza Raiul? ladul? Mi-astept senin destinul.
Caci ladul - cine-l stie? Din cer, cine s-a-ntors?
Dervisule, arunca acest val inflorat
Si-mbraca-al saraciei vestmant neintinat.
N-ai sa mai vezi pe nimeni grabit sa ti se-nchine,
Dar ai s-auzi cum canta tot cerul pentru tine.
Asculta marea taina: cand prima dimineata
llumina cuprinsul, Adam era deja
Faptura cea mai trista, si-ndurerat chema
Sa se intoarca noaptea, sa vina iarasi ceata.
O suta de religii nu fac cat vinul sacru,
O-nghititura face cat saptezeci de rugi.
Afar de vin, nu este un singur lucru acru
In stare sa plateasca un cer de ingeri dulci.
Spuneti-mi ce-i mai bine? Sa mergi intr-o taverna,
Sau sa te tangui zilnic cu sufletul pustiu,
Ingenunchind in templu? Dar eu nu vreau sa stiu
De-Alah si alta viata, caci stingerea-i eterna.
Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Incearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.
De ce incertul maine te tulbura mereu?
Caci nu-ti sta in putere sa-i schimbi de astazi fata.
Traieste-adanc prezentul! lar maini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa spuna ce taina-ascunde ceata.
Dincolo de pamant si infinit,
Catam sa aflu cerul unde vine.
Si-un glas solemn atunci s-a auzit:
'Si cerul si infernul sunt in tine.'
