de Gheorghe Pruncut
Strigatul noptii departe s-a dus,
Incheietura spatiilor doare
Si ninge lumina copilul Iisus,
La targ, peste marea vanzare
Am oasele frante, si gandul strain
Nauc va deschide o poarta de gheata,
Cu degetul, cheie de jar masculin,
Sa-nceapa schimbarea la fata.
Ca iarasi demonul cu aripi de carma
Isi moaie la mine in blid disperarea
Si sufletul pare o cusca de sarma
In care domneste uitarea.
|