de EUGEN BUNARU
E simbata dimineata
o lumina de frontiera
cand ochii abia treziti se poticnesc
si se bucura misterios
(oare un fericit naufragiu?)
Siluete bizare adica oameni
incetoseaza fulgurant aerul strazile
brusc chipurile lor se decupleaza
se straduiesc sa fie
sa populeze timpul
Sambata dimineata
un paienjenis umed incalceste toate plecarile
incifreaza toate directiile si toate umbrele
plonjeaza feeric
in chiar incendiul memoriei
E sambata dimineata
un garbov frizer isi ascute briciul
in oglinda pustie.
|