de Sappho
Ca zeii de ferice acela mi se pare
Ce-mpins de soarta-i buna nainte-ti va veni
Si dulcele-ti accente, divina ta cantare
D-aproape va-auzi.
Iar fata ta ridenta asupra lui cand cata !
Ca un columb se bate in piept inima mea,
Si vocea mi se stinge, ramai extaziata
Pe loc cat te-oi vedea.
Se leaga a mea limba si repede, subtire
Un foc prin vine-mi curge, se varsa ca fiori;
Mi-e negura vederea, auzul vajaire,
Si reci ma trec sudori.
Ca varga toata tremur, imi simt a mea pieire,
Sunt palida ca spicul cand cade la pamant,
Ramai fara suflare, ramai fara simtire
Si moarta toata sant.
Ci totul sa cuteze se iarta la sarac.
|