de SIMONA GRAZIA DIMA
Pe mine insumi
incerc sa ma inveselesc,
cu mana zdrelita
sa urnesc lespedea,
sa eliberez animalul
invinetit de bezna,
cu pielea alba.
Aud doar bolovani
cazand cu tunet in prapastii.
Deasupra fluturi galbeni
zboara fara graba.
O inima zvacneste incet
sub ape inghetate, afund.
Animalul meu sporeste,
copt in intuneric.
Intr-o zi imi va intra in casa la amiaza.
- Cine te-a scapat?
- Gandul tau, care a topit piatra.
|