| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Singuratatea de Alexandru T. Stamatiad Ce freamat jalnic se ridica Din sir de salcii plingatoare, Si ce adormitor pluteste Mireasma teilor in floare ! Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
LOCUS PERIUCUNDUS (II)
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Poezii Diverse
|
|||
|
Desi nici macar vreun arbore sau macar o ruina nu par sa sugereze ca acest loc ar fi putut fi candva locuit sa ne imaginam totusi ca sub tufele de macesi si de muri s-ar putea ascunde cea care-ar fi fost candva Troia sau Cartagina acestor tinuturi sau doar o simpla asezare la fel cu cea aflata la numai cativa kilometri si careia i se zaresc bisericile cu turlele usor inclinate intr-o rana in asteptarea unui restaurator care sa le dea stralucirea de altadata. Ascunse deci de maracinisul des ca si de fantezia noastra la numai cativa centimetri sub sol vestigiile sunt de o importanta istorica covarsitoare de genul unui depozit in care sub un strat relativ gros de cenusa dorm tot soiul de relicve ciudate vreo manastire sau biserica ridicate pe vremuri in mod obligatoriu la o oarecare distanta de locurile populate. Iata locul pe care se inaltau candva zidurile imi spun si rup macris din smocurile de iarba ceva mai intunecata si mai grasa ce-mi starnesc imaginatia si dorinta pentru mine ele inseamna la fel de mult ca ramasitele oricarui templu sau cetati pe care doar ochiul exersat al arheologului mai stie sa le ghiceasca in intimitatea banala a prezentului la numai cativa centimetri sub sol sau in zidurile vreunei gopodarii taranesti ea insasi o cetate populata cu rate cu gaste sau cu porci care atunci cand se adapa sau se balacesc iau infatisarea unor barne ce plutesc in deriva pe raurile ce strabat campia aidoma anticelor apeducte. Iata satul imi spun desi abia-l zaresc printre roiurile nesfarsite de tantari si de muste dar cu casele parca iesite din panzele lui Utrillo mucegaiul si carpiturile inlocuind elementele florale ce unduiau candva prin figuri si embleme ale traditiei pana nu demult transmise din generatie in generatie sau transformate in tarani in cautarea acelei metafizici a frumosului cu riscul sa se piarda chiar la un moment dat intr-un joc steril de semne si formule cum altadata in mijlocul unei naturi vivificate si spiritualizate. Satele au murit si multe dintre cele care mai supravietuiesc dirijate de la oras ca pe vremea anticilor greci par sa atarne ca niste mici candele pe peretii carora la o privire atenta poti sa descoperi gravata lupta pentru supravietuire asa incat pana si stolurile de randunici si de vrabii ca si amarata turturica melancolice si delicate trebuie sa se apropie tot mai mult de oras ca de un zeu naprasnic sub obladuirea caruia pana nu demult ciobanii-si pasteau oile intinsi la umbra si cu bratul sub cap ca Ioana d’Arc altadata ascultand vocile celeste. Satul a murit dar poate ca peste ani cineva patruns de miresmele unui trecut ca si ale unui limbaj demult legendare rascolind pe sub tufele de maces si de mur undeva pe marginea Timisului la fel ca mine va da peste urmele vreunei biserici sau peste vreun schelet zvarcolindu-se ca pamantul de sub vetrele taranesti ca putregaiurile ca samanta si dupa ce va indeparta valul subtire si molozul de pe ziduri prin ochii imaginari ai ferestrelor plasati undeva foarte sus l-ar putea zari curajul si naturaletea Marilor Fantome si ochii lor prin gandurile lui aidoma unor duhuri de mare concentratie ar putea goni din nou realitatea in paduri in mistere sau in basme totul redevenind cum, asa, nu vom afla niciodata. |
|||
Pune poezia LOCUS PERIUCUNDUS (II) pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |