de Adrian Bodnaru
Pana cand venele de asfalt ale orasului
si-au inchis intepatura
ploii ce scoate sani in tricouri
am purtat sub camasa pe jumatate calcata
toate florile cusute ale somnului
piata facuse genunchi
citind pe marginea fantanii
inelele porumbeilor inecati
asa incat copilul degeaba
si-a rupt coaja cotului cald
femeia innegrind
gulerul pranzului alb
ca duminica n-a mai asteptat
ce va fi maine
iar cilindrii s-au umplut de spectacole
negre si verzi
ficatul oglinzii
cu parfum industrial atunci
a nascut peste visul
cu toate florile cusute ale somnului
sub camasa pe jumatate calcata
dar eu luasem deja
intepatura ploii ce scoate sani in tricouri
cheful benzinei pentru amintiri
silentios murind la primul colt
|