de Nora Vasilescu
painea pe care urma sa ti-o ofer
se intarise pe cand tu te-ai nascut;
chiar si gandul il uitasem
pana ce nu m-ai aratat
cu degetul in pustie
peste florile grase
acoperind cactusii
dupa ploi
adanc in Rio Grande Valley
unde oamenii in fiecare sambata
invata limba coiotilor in ritm de mariaci
incalziti de ciorchinii florilor rosii
suite prin pomi
ori poate doar momite de rasul
batjocoritor al ciacalacai,
pasarea care stie ordinea
de prin parcarile fierbinti
si hohoteste in dreptul fiecarei promessa
de iubire
stiind inca de-atunci primavara
cand ne vom uita doar in vitrine
|