de GEORGE LANA
Ce prapastie sufletul meu
Ce durata
te imparte la doi
te taraste prin piete
de nici fotoni si nici unde
nu imi flutura pasii
nici tacere care sa-nghete
cind in iarba cinta cosasii
si in cer cineva le raspunde.
Ce prapastie sufletul meu
si cu care dublura
din doua
iti macina rabdarea la moara de vint
undeva peste puterile mele
mirosind a ulei si criblura
si a scindura noua
pe jumatate infipta-n pamint.
|