Frunza verde magheran,
Voinicel mehedintean,
Sunt nascut pe frunzi de fag
Ca sa fiu la lume drag
Si-s scaldat de mic in Olt
Sa ma fac viteaz de tot
Si-s frecat cu busuioc
Sa am zile cu noroc.
Dupa ce am mai crescut
Din ochi maica m-a pierdut
C-am fugit de la parinti
Tot in munti, la Mehedinti.
Apoi m-am lasat in vale
Cu trei randuri de pistoale
S-am ajuns un voinicel
Cu inima de otel.
Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor1
1 In Valahia mica, peste Olt, multi cred ca Tudor Vladimirescu, seful
pandurimii de la 1821, n-a murit, si il asteapta sa se intoarca la
munti, ca sa mai
organizeze o noua goana de greci si de ciocoi vanduti la straini.
Sa mai stranga din paduri
Cete mandre de panduri
Ca s-alunge de la noi
Si pe greci si pe ciocoi.
Frunza verde paducel,
Cine-a merge dupa el?
Un soiman mehedintel
Care stie sa chiteasca,
Randunica s-o loveasca,
Si mai stie de calare
Sa se lupte-n fuga mare,
Si mai stie sa inoate
Vaslind Dunarea din coate.
Aoleo! ma arde focul
Ca sa-mi cerc si eu norocul,
Aoleo! de rau, de bine
Tipa sufletul in mine!
|