de Gheorghe Pruncut
Mi-e sila, Doamne, vremea a trecut
In compania atatora blesteme
Si ingerul de paza, hotarat,
Va stabili la tine sa ma cheme.
Rostogolit pamantul, pe podea,
Mai scheauna tenor de dimineata,
La Polul Nord, ma linge o catea,
Nevinovat, uratul ma rasfata.
Mi-e sila, Doamne, vremea a trecut
In compania atatora confuzii,
Ca asta-noapte, singur am baut,
Din damigeana stele si iluzii.
|