de CORTEZ CONSTANTINESCU
Nimeni in munti nu se mai roaga.
Cad nopti, popoare de ierunci.
Urcand pe vai la pesteri lungi -
Esarfa cantecului, vaga.
Si manastirile de stanci
Si de padure se dezleaga,
Plutind cu taina lor intreaga
In cerurile prea adanci.
La poale ne oprim. Heralzi
Cu inutile vesti secrete
Din tara cu luceferi calzi
Si cu oglinzi incongruente;
Imblanzitori de leoparzi,
De solilocvii, de comete.
|