de Dan Danila
Neregasind in noile gradini
locul de linisti cuibarite-n muguri,
in frunza rotitoare din arini
si pe sub iedera il caut si spini,
dar aflu doar cenusa unor ruguri
nu mai aud nici stoluri, parca ieri
imi deschideau cu zvon inalt fereastra
inspre sorocul altei primaveri -;
zilele sunt doar coli in sfasieri
si umbre negre camufleaza glastra
nu inteleg tacerea dintre noi -;
doar murmure straine din vecini
imi bat la geam ca stropii unei ploi,
iar serile sunt un ciudat convoi
de bezne haituite de lumini.