Neliniste

de Nicolae Macovei
 
calc pe asfalt egal cu mine
si cu ceilalti
e un vechi exercitiu mnemotehnic
am cumparat si un fular violet
                de la second-hand
 
degeaba invinuiesc gravitatia
                degeaba
 
vreau sa stiu care e destinul norilor
dintre blocuri
semnificatia franturilor de fraze
                invaluind fiecare strada
iata: percep glasurile ingerilor
care vin si pleaca
dupa ce si-au terminat treaba
 
ma gandesc ce vor face
si ce vor mai spune ei
peste cinci miliarde de ani

vor simti tot asa o neliniste roz
                impregnand aerul ?
 
dar destul cu ipohondria
nu vreau decat sa absorb
vibratiile infinite ale amiezii
misterul oboselii dupa lungile plimbari
                prin orasul
in care ne nastem zilnic
si in care vom muri
                cand ne va veni randul
 
si dincolo de spatiul amenintator al cerului
sprijinit de acoperisuri
sa inteleg de ce ne spunem atat de ceremonios
buna ziua
sau la revedere