de Dan Danila
Sa-ti scrii in coltul ochiului un semn,
ce peste toate va pluti, o barca,
un cearcan grav al serii, un indemn
spre clare insomnii care te-ncearca
tot mai aproape furisate, parca
auzi secundele fosnind in nisipar
si noaptea bate cu aripi de tarca
desprinse chiar din negrul ei cosmar
luna se deseneaza clara in perete,
cu fata nevazuta, ziduri stravezii
nu mai ascund imbratisari secrete
de trupuri inca treze, inca vii
mainile rasfoind prin carte iti apar,
iar catre poli, incet aliniate,
oasele albe dintr-un alt hotar,
vana de aur si izvorul, toate