Plugurile intra-n sat,
Nevestele zac in pat.
Ma dusei la mine-acasa,
La nevasta-mi cea frumoasa,
Ca sa prind un sarutat,
Ea-mi zice: „De esti barbat
Si ai suflet cu durere,
Ada-mi o cupa de miere
Si-mi ada-o cupa de vin
Durerea sa mi-o alin,
Ia si cea sita din cui
Si faina din budui
Si-mi fa iute-o turta lata
Sa nu-ncapa pe lopata,
Ah! dragut barbatul meu,
Sa faci cum ti-oi zice eu.
Canepa mi-am semanat,
Dar cand fu pe adunat
Boala-n trupu-mi a intrat!
Is bolnava si mai moarta,
Canepa cade de coapta.
Ia tu coasa de-o coseste,
De boala ma mantuieste,
Si ia grebla de-o aduna,
Si de boala ma razbuna“.
Vin cu miere i-am adus,
La canepa eu m-am dus,
Dar nimic n-am ajutat,
Ca nevasta m-a lasat
S-a luat, luat cu ea
Sarmana inima mea!
Asta-i lumea, ard-o focul!
Cand chitesti sa cerci norocul,
Nici ca-n lume-i afli locul!
|