de Daniel Silvian Petre
Drama in trei acte.
Schita de scenariu.
Personaje: Eu, Ploaia, Copacii, Setea,
Norii, Oamenii
I
Ploaia a murit.
A cazut, s-a lovit de pamant si a murit.
Dar viata-i tot umeda,
Intinsa pe sarma
In uscatoria comuna a blocului;
Peste tot numai clame de rufe, copii
Castigati la Lozul Norocului.
Bucuriile sunt interzise
- Au talpile goale -
Zilele ce trec sunt triste
Ca batranii
Uitati prin spitale;
Tristetea e contagioasa,
Din lipsa de calciu in sange;
Eu insumi sunt un scrib
Logodit cu verbul “a plange”
II
Setea gonea pe strazi cu parul smuls,
Cu ochii scosi,
In jurul meu oamenii erau din ce in ce
mai multi
Si mai furiosi;
Mi-e frica de noi, oameni, le spuneam,
Mi-e frica de viitorul nostru de celofan,
De nepasarea noastra transmisa in direct
Pe micul ecran,
Mi-e frica de noi, oameni, le spuneam;
Norii imi faceau semne sa fug
Dar nu-i intelegeam
III
“Tu esti omul care-a ucis ploaia!”
Mi-au zis
Oamenii, intr-un tarziu;
Cu parul meu a fost ferecata odaia
In care m-au inchis
De vis;
“Tu esti omul care-a ucis ploaia!”
Imi spuneau
Printre dinti, cu ciuda;
Plansul meu mi-l dadeau pe gat
Sa-l beau
Si tacerea mea uda.
|