|
|
de IOSIF CARAIMAN
VENISE ZIUA si el n-o vedea
hoarde de lumini treceau raul
(zanele noptii chicoteau in scorburi de salcii)
atunci a vazut pruncul si pruncul plangea pe mal
nici o urma nu se vedea pana departe
l-a luat in brate “dar acesta sunt eu
si-o stranie durere cu el spre cetate ma-mpinge”
trecea printre rasetele hade ale
vanzatorilor
il escortau masini claxonand strident
greu dealul lupacului si pruncul se facea tot mai greu
astfel se trezi deodata foarte batran printre
gunoaiele negre si turma de porci rascolindu-le
si totusi si totusi urca pana la capat
nimeni nu i-a jucat la zaruri salopeta
apoi
isi ucise in somn copilaria acolo
unde
si azi se mai vede o roata dintata
furnalul emblema ACELUI ORAS
|
Pune poezia OMUL SI PRUNCUL pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|