de Ioana Ieronim
pana-mi trag si eu sufletul primeste datele te rog. ne grabim:
sunt de la munte. de acolo am plecat. in prezent locuiesc o arie intre+/-
infinit. schimbari au loc intr-un singur sens. totusi eu nu resimt nici
o
miscare (chiar daca la pantof port numar tot mai mic). nu vad prea bine.
scuze. dar am in sinea mea pasaje compensatoare.
imi iubesc barbatul parintii copiii. de dimineata pana seara muncesc
in
mai multe chipuri diferite dupa acelasi ritm. de mine nu-mi prea aduc
aminte. cel mai teama imi este de numaratorii de masluitorii de cuvinte.
in ochiul lor mereu treaz as vrea sa nu am nici o importanta.
sunt destul de saraca. ar trebui sa pot face mult mai multe lucruri chiar
cu mana mea. visez o trupa de supusi nichelati -; sa sfaraie
mancarea,
prin odai sa roboteasca in timp ce eu citesc pe balcon privesc pe
fereastra
…dar mai bine spune-mi tu atotstiutorule
inima mea cum va fi cum este
cum ar trebui?
artrebuiartrebuiartrebui
|