de Simona Constantinovici
rasfrant pe o tabla de sah rue de la Liberté
colt cu Muzeul de Papusi
orasul care-si schimba mastile dimineata si seara
dupa torsul nuantat al celor douazeci si sapte de luni
adunate ghem pe asfaltul insolent si umed isi depune
sufletul in
privirile ravasite ale trecatorilor distrati
simandicos orasul Cenusiu zideste imobile ganduri
in catedrale triste
peste care seara cade absurd scartaind gratios uneori
inainte ca fraza
sa se porneasca o singura umbra cu miros de
rasina apare
nud la periferie un copil obosit trage dupa el
un tablou
urias din care se scurge usor orasul
Cenusiu.
|